::  ::
   

:
rossia3
ru_neokons
-
-

  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
-3 >> Romînă
romînă
2 2008
Originile national-bolsevismului rus
de Christian Bouchet

Dacă în prezent în Franţa sunt disponibile o serie de lucrări de referinţă care ne permit să înţelegem esenţa naţional-bolşevismului german, cu totul diferit este cazul naţional-bolşevismului rus, de existenţa căruia aflăm abia acum. O sursă de informare importantă despre acesta reprezintă lucrările autorului rus Mihail Agursky, deşi vădit ostil faţă de occident, totuşi reprezintă o importantă sursă de informaţii care predispune spre meditaţie. Teza autorulul, care a fost inspirat de lucrarea lui Ortega y Gasset Revolta maselor, constă în ideea că socialismul marxist, care este o componentă a bolşevismului rus, este doar un camuflaj istoric pentru adevăratele procese geopolitice şi istorice. În opinia lui Agursky, Lenin a practicat un limbaj dublu: scrierile sale marxiste, ar trebui considerate doar ca nişte lucrări pentru publicul larg, el însuşi, de fapt, plasându-se pe linia lui Alexandr Herzen care a respins valorile occidentale şi a promovat ideea invaziei Europei de vest de către slavi. Incă la începutul secolului, Lenin şi bolşevicii şi-au propus drept scop impunerea dominaţiei Rusiei şi a ruşilor prin intermediul revoluţiei mondiale. Din acest punct de vedere, naţional-bolşevismul rus este o ideologie naţionalistă, care legitimează sistemul politic sovietic din punct de vedere naţionalist şi nu din punct de vedere Marxist. National - bolşevismul, încearcă să impună dominaţiai Imperiului rus cimentat de ideologia comunistă.

Examinând perioada din 1870 până în noiembrie 1927 (data în care Stalin devine lider în cadrul celui de al 15-Congres al Partidului Comunist), lucrarea lui Agursky prezintă succesiv diferite faţete ale naţional-bolşevismului rus: contribuţia partidelor revoluţionare non-marxiste, relaţiile sale cu proto-fasciştii din Uniunea Poporului Rus, fracţiunea ultrabolşevică Inainte!, influenţele futuriste, importanţa intelectualilor evrei în formarea naţional-bolşevismului, şi Smenovehismul.

Patrimoniul non-marxist al naţional-bolşevismului

Agusky consideră naţional-bolşevismul rus ca un rezultat al influenţelor non-marxiste.

Una dintre acestea este concepţia lui Alexandr Herzen care considera că socialismul rus ar putea profita de panslavism şi că Rusia ar fi o naţiune tânără, cu mult mai sănătoasă decât Europa occidentală, al cărei sarcină constă în crearea unui imperiu care ar îngloba teritoriile din jurul râulul Rin, inaintând spre Bosfor şi până la Pacific. O altă influenţă este cea a lui Mihail Bakunin, un anarhist cu viziuni naţionaliste care a devenit susţinătorul lui Nikolai Muraviev-Amursky, guvernator din Siberia care a cucerit o parte din teritorii din Extremul Orient cu acordul Guvernului, şi care considera că slavii ar trebui să aibă un interes naţional în cadrul revoluţiei. Urmează influenţa Prusiană prin Ferdinand Lassalle, ale cărui socialismul avea influenţe puternice naţionaliste şi concepţii stataliste nu mai puţin puternic. A existat şi o influenţă narodnicistă, în special după revoluţie, atunci când numeroşi membri ai Partidului Socialist Revoluţionar se alătură bolşevicilor deoarece credeau că odată ce Socialiştii Revoluţionari se opun capitalismului de tip occidental, poporul rus ar putea crea o formă originală al socialismului, care ar servi un model pentru întreaga uminatate.

Steaguri roşii şi sutele negre

Uniunea Poporului Rus (UPR), cunoscută şi sub numele de Sutele Negre, reprezinta un model rus proto-fascist specific rusesc. O mişcare pro-germană, anti-engleză, şi anti-americană care se opunea invaziei popoarelor galbene, care condamna în mod radical capitalismul, parlamentarismul şi liberalismul, manifestându-se violent în cadrul revoluţiei împotriva dinastiei Romanov. În mare parte, baza sa activă era constituită din muncitori. În pofida unor opiniei existente, acest grup nu s-a aflat în opoziţie radicală faţă de comuniştii ruşi, dar, totuşi într-o concurenţă moderată, păstrând o admiratia reciprocă, care a permis crearea unor alianţe şi trecerea unor militanţi dintr-o tabara in alta.

Plehanov afirma că rândurile UPR erau formate în proporţie de 80% din proletari şi că aceştea au devenit participanţi activi la mişcarea revoluţionară. Peter Struve afirmă că UPR a fost un partid revoluţionar socialist, iar la Congresul Partidului Social Democrat din 1907, Pokrovsky care va adera mai târziu la fracţiunea extremistă bolşevică Inainte! a insistat pe laturile pozitive a UPR. Lenin s-a arătat reticent faţă de astfel de poziţii, dar mai târziu a fost convins de bunele intenţii ai acestora de către Maxim Gorki care o perioada de timp a purtat corespondenţă cu Sutele Negre înainte de 1905.

Această latură a UPR a permis efectuarea numeroaselor modifică in viitoarele strategii ai comuniştilor cu scopul de a înlătura liberalii de la putere. În opinia unuia din liderii Sutelor Negre, Apollon Maikov, mişcarea urmăreşte aceleaşi obiective ca şi revoluţionarii, adică îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, un obiectiv care coincide într-un anumită măsură cu viziunele sociale a anarhismului Constitutionaliştii au numit revoluţionarii înarmaţi aripa de stânga revoluţionară, iar Sutele Negre dreapta revoluţionară. Din punctul lor de vedere această definiţie avea o anumita legitimitate. .. Pentru că toţi credeau că forma de guvernare constituţională va însemna dominaţie totală a capitalului, iar în aceste condiţii, puterea va fi în exclusivitate în mâinile capitaliştilor, care o vor utiliza în propriile scopuri pentru suprimarea şi exploatarea poporului. Un alt lider al UPR, Viktor Sokolov a acuzat guvernarea, că îndeamnă membrii săi să lupte împotriva elementelor revoluţionare pentru a slăbi lupta ambelor tabere.

Începând cu martie 1917, mai mult de 3.000 de membri ai UPR (bolşevicii erau în acelaşi timp în număr de 10000), unii au început să adere la Partidul bolşevic, alţii au început să lucreze pentru acesta după Revolutie. Potrivit unor ziare ai Sutelor Negre aceşte chemau la instaurarea dictaturii proletariatului, iar şeful filialei studenţilor UPR-işti din Kiev, Iuri Piatakov, a devenit unul din şefii extremii stângi bolşevice, alţi militanţi mai puţin cunoscuţi au devenit responsabili de formarea Sovietelor sau au lucrat în Cheka (ulterior KGB). În acelaşi, timp alţi numeroşi membri au ocupat funcţii importante în cadrul Bisericii Ortodoxe devenind loiali regimului (unul din conducătorii UPR din Tiflis a devenit, mai târziu Metropolit Bartolomei şi a murit de moarte bună în vârstă de 90 de ani, în 1956).

Fracţiunea Inainte!

O fracţiune internă şi apoi o fracţiune externa a partidului bolşevic a format o grupare care încludea peste o jumătate din intelectualii bolşevici şi s-a întitulat Înainte! (unul din cei mai fervenţi partizani ai acesteia era Maxim Gorki) şi a înfluenţat societatea sovietică în perioada lui Lenin şi chiar după moartea acestuia.

Cea mai mare parte a liderilor grupării Inainte! au prosperat în pedioada lui Stalin şi nici unul dintre ei nu au avut de suferit în urma represiunilor. Aceştea pot fi consideraţi teoreticieni ai problemelor naţionale şi ai totalitarismului din ideologia bolşevică. Ideile lor sunt destul de interesante şi merită un studiu îndelungat (conceptul Faustinian al vieţii, credinţa în crearea unei supra-umanităţi, democraţia totalitară care pune în valoare colectivitatea şi neagă drepturile individuale) iar principiile acestora au contribuit în mare măsură la dezvoltarea naţional-bolşevismul rus, zeificând poporul rus acestea au pus bazele unei mişcări semi-religioase ai constructurilor de dumnezei, care respingea în mod absolut valorile Occidentale. Aceştea afirmau că Rusia a fost (până la revoluţie) o colonie a Occidentului, tradiţia lor revoluţionară este una pur rusească, iar Revoluţia din 1917 a avut un caracter naţional. Membrii fracţiunii Inainte! au stat la originea Proletcult-ului (cultura proletariatului), afirmând că doar poporul este creatorul culturii, devianţele individuale fiind înlăturate.

Naţionalismul futuriştilor

Futuriştii ruşi au aderat în totalitate la tabara intelectualilor sovietici aducând un iz de naţionalism solid, dezvoltat anterior războiului. Insistând pe puritatea limbii, ei au propus excluderea cuvintelor străine din vocabularul rus. Cu cât intelectualii beneficiau de călătorii în occident cu atât aceştea se întorceau cu reacţii de aversiune faţă de occident văzând în aceasta o lume degradată care se opunea unei Rusii Tinere, făcând afirmaţii de genul: Lumina din est nu este doar o eliberare a muncitorilor . Lumina din Est aduce o nouă atitudine faţă de bărbaţi, femei, şi lucruri, sau se mai spunea,Plâng ca un viţel, simţindu-mă norocos că patria mea - mama mea - este Patria rusă, patria rusă, patria rusă ! Eu sunt gata de a trăi viaţa mea din nou, doar pentru a pronunţa cuvintele Rusia Mamă. Nu cunosc nimic mai profund decât fericirea de a fi rus. Nu cunosc senzaţii mai minunate decât a te simţi rus, un adevărat rus.

Naţional-bolşevismulul evreiesc

Una dintre cele mai surprinzătoare puncte al naţional-bolşevismului rus din anii 20 este rolul intelectualilor evrei care au oferit curentului unele elemente mistice. Pentru aceştea, revoluţia a însemnat, un fel de mesianism care i-a permis să-şi afirme dragostea lor faţă de patria rusă, fără a fi respinşi de antisemitismul din societatea rusă.

Unii intelectuali evrei s-au organizat în exil, participând la crearea curentului Smenovehist, alţii au rămas în Rusia, şi în ciuda viziunilor sale au ocupat unele din cele mai importante poziţii. Dacă Ilya Ehrenburg, cunoscut pentru articole şi emisiuni de radio ultranaţionaliste, după 1941 nu a avut idei destul originale, acest lucru nu se poate spune despre unii din cei mai mari din teoreticienii evrei ai naţional-bolşevismului: Isai Lezhnev şi Vladimir Tan-Bogoraz.

Primul, chiar dacă s-a opus comuniştilor in timpul Revolutiei din 1917, a fost unul dintre favoriţii lui Stalin, fiind responsabil de pagina de literatură din ziarul Pravda, şi unul dintre principalii critici literari din Uniunea Sovietică. Influenţat de Nietzsche, Shestov, şi Hegel, acesta respingea valorile, dreptul, şi de ideologia tradiţională, acceptând un singur criteriu: spiritul poporului rus, fiind sigur că acesta are dimensiuni imperiale: imperialismul rus (de la ocean la ocean) , mesianismul rus, bolşevismul rus (la nivel global) merg toate în aceeaşi direcţie .

Vladimir Tan-Bogoraz, care provine din cea mai radicală aripă ai narodnicismului, a devenit director al Institutului de religii. Fiind un violent anti-creştin, el a demonstrat o preferinţă pentru iudaism, văzând în Dumnezeul din Vechiul Testament un narodnicist-terorist. Scrierile sale fac trimiteri dese la Kabbala. Despre sine afirma cu mândrie că este deseori acuzat de naţional-bolşevism, văzând în perioada domniei lui Petru cel Mare un exemplu pentru noul regim demonstrând totodată atitudini radicale antioccidentale.

Smenohevism. Naţional-bolşevismul din exil

Dar cea mai pura si cea mai interesantă componentă a naţional-bolşevismului s-a născut în rândurile emigraţiei albgardiste. În octombrie 1920, Nikolai Ustrialov a făcut o referinţă la naţional-bolşevismul german şi a propus prietenilor săi să răspândească varianta rusească ai acetuia.

Predând la Universitatea din Moscova, Ustrialov a devenit cunoscut în 1916 pentru colaborarea cu revista Problemy velikoi Rossii ( Problemele Rusiei Mari), în care apăra expansionismul rus. În următorii ani, acesta a organizat conferinţe dedicate slavofilismului, unde afirma că Rusia are o misiune la nivel global. Fiind un membru activ al Partidului Kadet, a asistat cu satisfacţie la căderea Ţarismului şi a colaborat cu cotidianul Utro Rossii ( Dimineaţa Rusiei), unde afirma că revoluţia bolşevică a fost una autentic rusească, criticând în acelaşi timp politica externă a bolşevicilor. În vara lui 1918, acesta a fost nevoit să fugă din Moscova aciuindu-se într-o zona controlată de armata albgardistă. Ascunzandu-se în Omsk, apoi în China şi în Harbin, a criticat contra-revoluţionarii pentru relaţiile sale prea strânse cu puterile străine. . . În noiembrie 1920, Ustrialov, împreună cu trei poeţi exilaţi, care mai târziu vor deveni scriitori sovietici celebri, infiinţează revista Okno ( Fereastra). Influenţa lui a devenit foarte mare în emigraţie. A organizat conferinţe naţional bolşevice la Paris, a început să publice buletinul Smena Veh în Praga, a apărut în cotidianul Nakanun (În ajun) din Berlin, iar în Bulgaria a fost înfiinţat un grup militant important (conducătorul căruia a fost asasinat mai târziu de către albgardişti). În Rusia, nici un smenovehist nu a scapat de teroare, Lenin temându-se de o eventuală întoarcere triumfală a lui Ustrialov la Moscova (fapt care nu s-a întâmplat, în pofida faptului că majoritatea partizanilor sai s-au întors mai târziu în Rusia). A avut unele articole din seria Smena Veh publicate în Pravda, Nakanun finanţate în secret, totuşi curentul a fost evidenţiat pozitiv în cadrul celui de a 11-a Congres al Partidului Comunist, în martie 1922. După moartea lui Lenin, smenovehistii care a au susţinut atacurile asupra lui Kamenev, Buharin, şi Trotsky, au fost apăraţi personal de Stalin, care i-a apreciat destul de mult. Se spune că în timpul expulzării sale din URSS, Trotski a strigat, Aceasta este o victorie a lui Ustrialov!

Dintr-un punct de vedere teoretic, Ustrialov care gândea în termeni de măsurare a puterii, afirma că Numai un stat puternic fizic poate să posede o mare cultura. Puterile mici pot prin natura sa să-şi dovedească eleganţa, onoarea, chiar eroismul, dar organic, sunt incapabile de măreţie care necesită un stil superior, o puternică unitate de gândire şi de acţiune . El a considerat de asemenea că:

Guvernului sovietic depune toate eforturile pentru a unifica teritoriilor periferice cu Centrul în numele Revoluţiei Mondiale. Patrioţii ruşi vor lupta pentru acelaşi obiectiv, în numele unei Rusii Mari şi indivizibile. În pofida tuturor diferenţelor ideologice, ei vor urma aceeaşi cale.

Unul din ucenicii lui, poetul Vladimir Holodkovsky, a declarat, URSS nu este doar o stare de dezvoltare a Rusiei ca o entitate etno-geografica, acesta este un punct de cotitură în evoluţia omenirii prin naţiune. Dacă Moscova ţaristă a fost capabilă să reunească pământul rus într-un mare imperiu prin glorie si cuceriri, Moscova Sovietică ve începe să se reunească un imperiu al muncitorilor şi al libertăţii.

Naţional-bolşevismul rus după 1927

În pofida celor 500 pagini, lucrarea lui Agursky lasă un anumit sentiment de lipsă. Ea nu reuşeşte să ne ofere o analiză a triumfului stalinismului în Marele Război Pentru Apărarea patriei, si evoluţia ideologică ai celor din exil

Evoluţia actuală a naţional-bolşevismului urmează să fie cercetată

La începutul anilor 70, cine ar putea să revendice continuitatea disidenţilor naţional bolşevici? Să fi fost gruparea lui Fetişov, care a renunţat la partidul comunist în semn de protest faţă de destalinizare, afirmând că Leninismul are mai multe în comun cu ortodoxia rusă şi slavofilism decât cu marxism şi catolicism şi că doar o uniune dintre ortodoxia rusă şi leninism poate produce o viziune ideală ai lumii cu adevărat rusească fiind o sinteză a experienţelor mai multor generaţii în decursul secolelor. Să fi fost sistemul ultras a lui Gennadiy Shimanov, partizanul celei de a treia Roma în care vedea singură organizaţie politică care a fost capabilă să se opună putregaiului democraţiei occidentale mobilizând masele pentru un nou obiectiv istoric: Imperiul.

În fine, ar putea fi vorba şi de liderii curentelor ai tuturor partidelor comuniste bolşevice, Partidul Comunist din Rusia, Partidul Comunist al Muncitorilor şi unele grupări şi reviste care sunt clasificate ca cercuri roşu-brune.

 

Christian Bouchet

05.02.17 [20:00]
23.01.17 [15:00]
- ...
19.01.17 [18:00]
17.12.16 [14:00]
15.11.16 [21:00]
10.11.16 [17:00]
02.11.16 [12:00]
01.11.16 [17:20]
29.09.16 [12:00]
26.09.16 [11:40]
04.01.17 [13:51]
:
03.08.16 [13:48]
20.07.16 [15:04]
20.07.16 [14:50]
20.07.16 [14:40]
20.07.16 [14:32]
20.07.16 [14:12]
.
20.07.16 [14:04]
Policy Analysis
20.07.16 [13:58]
.
20.07.16 [13:50]
   

: -3, . , 125375, , 7, 4, 605
: +7(495) 926-68-11
e-mail:

design:    «Aqualung»
creation:  «aae.GFNS.net»

ads: